Astăzi, în cadrul conferinţei de presă susţinute la Samuel Goldwyn Theater, în Beverly Hills de către actriţa Jennifer Lawrence şi Tom Sherak, preşedintele AMPAS, au fost anunţaţi nominalizaţii (principalele zece categorii) la cea de-a 84-a ediţie a Premiilor Oscar. Cele mai multe nominalizări sunt pentru “Hugo” (11), “The Artist” (10) şi “Moneyball” (6).

Cel mai bun actor – rol principal:
• Demián Bichir – “A Better Life”
• George Clooney – “The Descendants”
• Jean Dujardin – “The Artist”
• Gary Oldman – “Tinker Tailor Soldier Spy”
• Brad Pitt – “Moneyball”

Cea mai bună actriţă – rol principal:
• Glenn Close – “Albert Nobbs”
• Viola Davis – “The Help”
• Rooney Mara – “The Girl with the Dragon Tattoo”
• Meryl Streep – “The Iron Lady”
• Michelle Williams – “My Week with Marilyn”

Cel mai bun actor – rol secundar:
• Kenneth Branagh – “My Week with Marilyn”
• Jonah Hill – “Moneyball”
• Nick Nolte – “Warrior”
• Christopher Plummer – “Beginners”
• Max von Sydow – “Extremely Loud and Incredibly Close”

Cea mai bună actriţă – rol secundar:
• Bérénice Bejo – “The Artist”
• Jessica Chastain – “The Help”
• Melissa McCarthy – “Bridesmaids”
• Janet McTeer – “Albert Nobbs”
• Octavia Spencer – “The Help”

Cel mai bun regizor:
• Michel Hazanavicius – “The Artist”
• Alexander Payne – “The Descendants”
• Martin Scorsese – “Hugo”
• Woody Allen – “Midnight in Paris”
• Terrence Malick -  “The Tree of Life”

Cel mai bun scenariu original:
• “The Artist” – Michel Hazanavicius
• “Bridesmaids” – Kristen Wiig, Annie Mumolo
• “Margin Call” – J.C. Chandor
• “Midnight in Paris” – Woody Allen
• “A Separation” – Asghar Farhadi

Cel mai bun scenariu adaptat:
• “The Descendants” – Alexander Payne, Nat Faxon, Jim Rash
• “Hugo” – John Logan
• “The Ides of March” – George Clooney, Grant Heslov, Beau Willimon
• “Moneyball” – Steven Zaillian, Aaron Sorkin, Stan Chervin
• “Tinker Tailor Soldier Spy” – Bridget O’Connor, Peter Straughan

Cel mai bun film străin:
• “Bullhead” (Belgia)
• “Footnote” (Israel)
• “In Darkness” (Polonia)
• “Monsieur Lazhar” (Canada)
• “A Separation” (Iran)

Cea mai bună animaţie:
• “A Cat in Paris”
• “Chico & Rita”
• “Kung Fu Panda 2″
• “Puss in Boots”
• “Rango”

Cel mai bun film al anului:
• The Artist
• The Descendants
• Moneyball
• Midnight in Paris
• The Tree of Life
• The Help
• Hugo
• War Horse
• Extremely Loud and Incredibly Close

Lista completă a nominalizărilor poate fi citită aici.

Note:
- Academia Americană de Film adoră filmele despre filme şi despre industria cinematografică.
- prin noua modalitate de votare, de această dată au fost alese 9 filme la categoria Cel mai bun film al anului.
- o singură nominalizare în dreptul filmului “Drive”, pentru montaj de sunet.
- Leonardo DiCaprio – nenominalizare; nominalizarea lui Demián Bichir, pe care eu îl ştiu din serialul “Weeds”, îl scoate din schemă pe Ryan Gosling (“Drive”); Michael Fassbender (“Shame”) ratează nominalizarea probabil în dauna maestrului Gary Oldman.
- Rooney Mara (“The Girl with the Dragon Tattoo”), nominalizată ca Cea mai bună actriţă în rol principal, iar Tilda Swinton (“We Need to Talk About Kevin”), la polul opus, adică fără nominalizare.
- suprize plăcute (pentru mine): Nick Nolte, Melissa McCarthy şi Max von Sydow.
- două animaţii de care n-am auzit până acum – “A Cat in Paris” şi “Chico & Rita”; este probabil singurul an în care nu există niciun film Pixar pe lista de nominalizaţi; “The Adventures of Tintin”, câştigător la Globurile de Aur, nu se află nici el pe listă.
- Brad Pitt are 3 şanse să pună în vitrină un Oscar, 2 fiind din postura de producător pentru “Moneyball” şi “The Tree of Life”.
- câteva diferenţe mari faţă de Globuri.

Ceremonia de decernare a Premiilor Oscar va fi transmisă live la americani de către postul ABC, duminică 26 februarie, iar la noi în ţară, va putea fi vizionată pe HBO. Gazda va fi, pentru a noua oară, actorul Billy Crystal, care l-a înlocuit pe Eddie Murphy. Trailerul oficial al ediţiei cu numărul 84 poate fi vizionat aici.

Doar Asociaţia Presei Străine de la Hollywood putea să o premieze pe Michelle Williams cu Globul de Aur pentru Cea mai bună interpretare într-un film comedie sau musical. Chiar dacă e o actriţă extraordinară şi deşi “My Week with Marylin” are pentru ea câteva scene în care cântă, sunt destul de sigur că nu e nici comedie şi nici musical.

Lupta pentru Oscar la categoria Cea mai bună actriţă în rol principal e încă deschisă, chiar dacă eterna Meryl Streep a plecat acasă cu Globul. George Clooney şi franţuzul Jean Dujardin vor fi cu siguranţă principalii favoriţi la Oscar, iar Clooney va câştiga.

Christopher Plummer a avut unul dintre cele mai şarmante discursuri ale serii, fiind premiat pentru interpretarea sa din “Beginners”. Octavia Spencer a primit un mai mult decât meritat Glob pentru rolul din “The Help” (unul din favoritele mele pe 2011) şi a fost ovaţionată la scenă deschisă.

“The Descendants” a luat premiul pentru Cel mai bun film al anului. “The Artist”, deşi a fost într-o categorie separată, primind Globul pentru Cel mai bun film comedie sau musical, cred că la Oscaruri va triumfa. E un film de ţinut minte.

Madonna trebuia neapărat să îşi treacă în CV şi un Glob de Aur, aşa că l-a primit, Ricky Gervais a fost ceva mai cuminte decât anul trecut, iar Seth Rogen a livrat publicului cea mai bună şi amuzantă replică, când a urcat pe scenă acompaniat de Kate Beckinsale.

Cât despre show-ul în sine, Globurile de Aur ar face bine să fie mai curajoase la anul şi să mai adauge sau să schimbe câte ceva, măcar pe ici, pe colo, prin părţile mai plictisitoare.

Ca cinefil ce sunt, mă simt dator să vă spun şi eu câteva cuvinte despre Festivalul de Film de la Cannes. Ieri s-a încheiat ediţia cu numărul 64 a celui mai prestigios şi mai influent festival de film din lume, iar Premiile au fost distribuite în felul următor:

- Palme d’Or – THE TREE OF LIFE, filmul enigmatic şi filosofic al scenaristului şi regizorului Terrence Malick; o dramă ambiţioasă, o meditaţie asupra vieţii, a morţii, şi a originii universului, văzută prin prisma unei familii texane din anii ’50. “Consider The Tree of Life a fi un film frumos şi contemplativ, abordând teme precum viaţa şi moartea, credinţa, familia, violenţa, şi natura. Nu e mult dialog în film, iar unele părţi se comportă ca un film mut; unii oameni l-au considerat inutil de obtuz, dar la premieră s-a bucurat de aplauze politicoase”, spunea Chaz Ebert, soţia marelui critic de film Roger Ebert, prezentă la Cannes în ultimii 20 de ani.
- Cel mai bun regizor – Nicolas Winding Refn pentru filmul DRIVE, cu Ryan Gosling în rol principal.
- Cea mai bună actriţă – Kirsten Dunst în MELANCHOLIA, regizat de Lars von Trier.
- Cel mai bun actor – Jean Dujardin în THE ARTIST, regizat de Michel Hazanavicius.
- Cel mai bun scenariu – Joseph Cedar, pentru HEARAT SHULAYIM (FOOTNOTE).
- Premiul juriului – POLISSE (POLISS), semnat de regizoarea Maïwenn Le Besco.
- Grand Prix – la egalitate, LE GAMIN AU VÉLO (The Kid With a Bike) – cu Cécile De France -, şi BIR ZAMANLAR ANADOLU’DA (Once Upon a Time in Anatolia).

De ce merge lumea la Cannes? Pentru că este, cum ar zice unii, templul cinematografiei, meca cinefililor devotaţi, şi, nu în ultimul rând, pentru că la acest eveniment arta filmografică şi regizorii chiar contează.

Ce ai putut vedea şi auzi la ediţia de anul acesta? Pe Robert De Niro ca preşedinte al juriului, pe Faye Dunaway ca fata de pe posterul oficial şi ca invitată de onoare, pe Jean-Paul Belmondo care a fost omagiat şi premiat cu un Palm d’Or pentru întreaga carieră, multe multe filme frumoase şi provocatoare, mari vedete, staruri şi superstaruri, regizori valoroşi, covoare roşii, fotografi, fotografii, piaţă de filme (la propriu), jurnalişti, turişti, corespondenţi, mâncare scumpă, agitaţie, controverse, declaraţii deplasate, lume bună, fandoseală, lume nebună, iahturi, fast, farmec şi riviera; plus un critic de film pe al cărei tricou era inscripţionat “Le cinéma, c’est un art. La télé, c’est un meuble.” Astea din ce am citit şi auzit şi eu, că n-am fost acolo. Hahaha. Poate la anu’.

Din toată selecţia aia magică de filme, am lipit aici posterele celor care mi-au captat atenţia în mod deosebit:

Oscar.
He will make the stars shine tonight.
He will change someone’s life tonight.
He will leave someone speechless tonight.

Sezonul premiilor s-a încheiat, ca de obicei, cu unul dintre cele mai urmărite evenimente ale anului, cea mai mare noapte pentru industria filmului, şi anume gala decernării premiilor Oscar. Iar pentru un om care adoră filmele şi care le consumă în cantităţi nelimitate, Oscarurile înseamnă un adevărat motiv de sărbătoare. Un Oscar reprezintă o adevărată pecete a recunoaşterii, iar ceremonia în sine, superbowl-ul premiilor.

Marele câştigător al celei de-a 83-a ediţii a premiilor Oscar a fost The King’s Speech. Acesta a fost numit cel mai bun film al anului 2010, fiind răsplătit cu alte trei premii, cel mai bun actor – Colin Firth, cel mai bun scenariu original – David Seidler, cel mai bun regizor – Tom Hooper, adunând astfel patru premii, din 12 nominalizări. Patru premii a primit şi Inception, din 8 nominalizări, iar The Social Network trei statuete, tot din 8 nominalizări. Cum era de aşteptat, actriţei Natalie Portman i-a fost înmânat oscarul pentru cea mai bună actriţă în rol principal, iar Melissa Leo şi Christian Bale au fost onoraţi pentru roluri secundare.

Per total au fost răsplătite multe filme bune şi interpretări actoriceşti pe măsură. Am avut parte de câţiva câştigători mari şi de o frumosă distribuţie de premii, dar spectacolul a fost destul de slăbuţ. Au fost şi câteva momente simpatice, unele care chiar merită menţionate, printre care: l-am revăzut pe legendarul Kirk Douglas, am primit o infuzie binevenită de Billy Crystal (gazda de 8 ori şi favoritul meu în postura asta), şi am urmărit un montaj mişto la început de gală. Festivitatea, deşi mai scurtă decât în anii trecuţi (3 h şi 15 min), a fost destul de previzibilă (mici surprize pe ici pe colo, dar nimic şocant), iar show-ul destul de lent. Mediocru-ok. I’ve seen better. Momentele cheie ale serii sunt menţionate aici. Iar acum, câştigătorii:

Cel mai bun film al anului:
The King’s Speech
• Black Swan
• The Fighter
• Inception
• The Kids Are All Right
• 127 Hours
• The Social Network
• Toy Story 3
• True Grit
• Winter’s Bone

Cel mai bun actor – rol principal:
Colin Firth – “The King’s Speech”
• Javier Bardem – “Biutiful”
• Jeff Bridges – “True Grit”
• Jesse Eisenberg – “The Social Network”
• James Franco – “127 Hours”

Cea mai bună actriţă – rol principal:
Natalie Portman – “Black Swan”
• Annette Bening – “The Kids Are All Right”
• Nicole Kidman – “Rabbit Hole”
• Jennifer Lawrence – “Winter’s Bone”
• Michelle Williams – “Blue Valentine”

Cel mai bun actor – rol secundar:
Christian Bale – “The Fighter”
• John Hawkes – “Winter’s Bone”
• Jeremy Renner – “The Town”
• Mark Ruffalo – “The Kids Are All Right”
• Geoffrey Rush – “The King’s Speech”

Cea mai bună actriţă – rol secundar:
Melissa Leo – “The Fighter”
• Amy Adams – “The Fighter”
• Helena Bonham Carter – “The King’s Speech”
• Hailee Steinfeld – “True Grit”
• Jacki Weaver – “Animal Kingdom”

Cel mai bun regizor:
Tom Hooper – “The King’s Speech”
• Darren Aronofsky – “Black Swan”
• David O. Russell – “The Fighter”
• David Fincher – “The Social Network”
• Joel Coen & Ethan Coen – “True Grit”

Cel mai bun scenariu original:
“The King’s Speech” – David Seidler
• “Another Year” – Mike Leigh
• “The Fighter” – Scott Silver, Paul Tamasy & Eric Johnson; Keith Dorrington & Paul Tamasy & Eric Johnson
• “Inception” – Christopher Nolan
• “The Kids Are All Right” – Lisa Cholodenko & Stuart Blumberg

Cel mai bun scenariu adaptat:
“The Social Network” – Aaron Sorkin
• “127 Hours” – Danny Boyle & Simon Beaufoy
• “Toy Story 3″ – Michael Arndt; John Lasseter, Andrew Stanton & Lee Unkrich
• “True Grit” – Joel Coen & Ethan Coen
• “Winter’s Bone” – Debra Granik & Anne Rosellini

Cea mai bună animaţie:
“Toy Story 3″ – Lee Unkrich
• “How to Train Your Dragon” – Dean DeBlois, Chris Sanders
• “L’illusioniste (The Illusionist)” – Sylvain Chomet

Cel mai bun film străin:
“In a Better World (Hævnen)” – Susanne Bier (Danemarca)
• “Biutiful” – Alejandro González Iñárritu (Mexic)
• “Dogtooth (Kynodontas)” – Giorgos Lanthimos (Grecia)
• “Incendies” – Denis Villeneuve (Canada)
• “Outside the Law (Hors-la-loi)” – Rachid Bouchareb (Algeria)

Cea mai bună imagine:
“Inception” – Wally Pfister
• “Black Swan” – Matthew Libatique
• “The King’s Speech” – Danny Cohen
• “The Social Network” – Jeff Cronenweth
• “True Grit” – Roger Deakins

Cel mai bun montaj:
“The Social Network” – Kirk Baxter, Angus Wall
• “127 Hours” – Jon Harris
• “Black Swan” – Andrew Weisblum
• “The Fighter” – Pamela Martin
• “The King’s Speech” – Tariq Anwar

Cea mai bună scenografie:
“Alice in Wonderland” – Robert Stromberg, Karen O’Hara
• “Harry Potter and the Deathly Hallows: Part I” – Stuart Craig, Stephenie McMillan
• “Inception” – Guy Hendrix Dyas, Larry Dias, Douglas A. Mowat
• “The King’s Speech” – Eve Stewart, Judy Farr
• “True Grit” – Jess Gonchor, Nancy Haigh

Cele mai bune costume:
“Alice in Wonderland” – Colleen Atwood
• “I Am Love (Io sono l’amore)” – Antonella Cannarozzi
• “The King’s Speech” – Jenny Beavan
• “The Tempest” – Sandy Powell
• “True Grit” – Mary Zophres

Cel mai bun machiaj:
“The Wolfman” – Rick Baker, Dave Elsey
• “Barney’s Version” – Adrien Morot
• “The Way Back” – Edouard F. Henriques, Greg Funk, Yolanda Toussieng

Cea mai bună coloană sonoră:
“The Social Network” – Trent Reznor, Atticus Ross
• “127 Hours” – A.R. Rahman
• “How to Train Your Dragon” – John Powell
• “Inception” – Hans Zimmer
• “The King’s Speech” – Alexandre Desplat

Cea mai bună muzică – cântec original:
“Toy Story 3″ – Randy Newman (“We Belong Together”)
• “127 Hours” – A.R. Rahman, Dido (“If I Rise”)
• “Country Strong” – Tom Douglas, Hillary Lindsey, Troy Verges (“Coming Home”)
• “Tangled” – Alan Menken, Glenn Slater (“I See the Light”)

Cel mai bun mixaj de sunet:
“Inception” – Lora Hirschberg, Gary Rizzo, Ed Novick
• “The King’s Speech” – Paul Hamblin, Martin Jensen, John Midgley
• “Salt” – Jeffrey J. Haboush, William Sarokin, Scott Millan, Greg P. Russell
• “The Social Network” – Ren Klyce, David Parker, Michael Semanick, Mark Weingarten
• “True Grit” – Skip Lievsay, Craig Berkey, Greg Orloff, Peter F. Kurland

Cel mai bun montaj de sunet:
“Inception” – Richard King
• “Toy Story 3″ – Tom Myers, Michael Silvers
• “TRON: Legacy” – Gwendolyn Yates Whittle, Addison Teague
• “True Grit” – Skip Lievsay, Craig Berkey
• “Unstoppable” – Mark P. Stoeckinger

Cele mai bune efecte vizuale:
“Inception” – Chris Corbould, Andrew Lockley, Pete Bebb, Paul J. Franklin
• “Alice in Wonderland” – Ken Ralston, David Schaub, Carey Villegas, Sean Phillips
• “Harry Potter and the Deathly Hallows: Part I” – Tim Burke, John Richardson, Christian Manz, Nicolas Aithadi
• “Hereafter” – Michael Owens, Bryan Grill, Stephan Trojansky, Joe Farrell
• “Iron Man 2″ – Janek Sirrs, Ben Snow, Ged Wright, Daniel Sudick

Cel mai bun documentar:
“Inside Job” – Charles Ferguson, Audrey Marrs
• “Exit Through the Gift Shop” – Banksy, Jaimie D’Cruz
• “GasLand” – Josh Fox, Trish Adlesic
• “Restrepo” – Tim Hetherington, Sebastian Junger
• “Waste Land” – Lucy Walker, Angus Aynsley

Cel mai bun documentar – scurtmetraj:
“Strangers No More” – Karen Goodman, Kirk Simon
• “Killing in the Name” – Jed Rothstein
• “Poster Girl” – Sara Nesson, Mitchell Block
• “Sun Come Up” – Jennifer Redfearn, Tim Metzger
• “The Warriors of Qiugang” – Ruby Yang, Thomas Lennon

Cel mai bun scurtmetraj:
“God of Love” – Luke Matheny
• “The Confession” – Tanel Toom
• “The Crush” – Michael Creagh
• “Na Wewe” – Ivan Goldschmidt
• “Wish 143″ – Ian Barnes, Samantha Waite

Cel mai bun scurtmetraj – animaţie:
“The Lost Thing” – Shaun Tan, Andrew Ruhemann
• “Day & Night” – Teddy Newton
• “The Gruffalo” – Jakob Schuh, Max Lang
• “Let’s Pollute” -  Geefwee Boedoe
• “Madagascar, carnet de voyage” – Bastien Dubois

Pentru cei interesaţi, rezumatul galei va putea fi urmărit marţi, 1 martie, de la ora 20:00, pe HBO.

Astăzi au fost anunţate nominalizările pentru cea de-a 83-a ediţie a Premiilor Oscar, decernate anual de către Academia Americană de Film (AMPAS). Actriţa Mo’Nique – desemnată anul trecut drept cea mai bună actriţă într-un rol secundar – şi Tom Sherak – preşedintele AMPAS – au prezentat nominalizările pentru cele mai importante 10 categorii. “The King’s Speech” şi “True Grit” se află în fruntea nominalizaţilor, cu 12, respectiv 10 nominalizări. Urmează “Inception” şi “The Social Network” cu câte 8 nominalizări.

Cel mai bun actor – rol principal:
• Javier Bardem – “Biutiful”
• Jeff Bridges – “True Grit”
• Jesse Eisenberg – “The Social Network”
• Colin Firth – “The King’s Speech”
• James Franco – “127 Hours”

Cea mai bună actriţă – rol principal:
• Annette Bening – “The Kids Are All Right”
• Nicole Kidman – “Rabbit Hole”
• Jennifer Lawrence – “Winter’s Bone”
• Natalie Portman – “Black Swan”
• Michelle Williams – “Blue Valentine”

Cel mai bun actor – rol secundar:
• Christian Bale – “The Fighter”
• John Hawkes – “Winter’s Bone”
• Jeremy Renner – “The Town”
• Mark Ruffalo – “The Kids Are All Right”
• Geoffrey Rush – “The King’s Speech”

Cea mai bună actriţă – rol secundar:
• Amy Adams – “The Fighter”
• Helena Bonham Carter – “The King’s Speech”
• Melissa Leo – “The Fighter”
• Hailee Steinfeld – “True Grit”
• Jacki Weaver – “Animal Kingdom”

Cel mai bun regizor:
• Darren Aronofsky – “Black Swan”
• David O. Russell – “The Fighter”
• Tom Hooper – “The King’s Speech”
• David Fincher – “The Social Network”
• Joel Coen & Ethan Coen – “True Grit”

Cel mai bun scenariu original:
• “Another Year” – Mike Leigh
• “The Fighter” – Scott Silver, Paul Tamasy & Eric Johnson; Keith Dorrington & Paul Tamasy & Eric Johnson
• “Inception” – Christopher Nolan
• “The Kids Are All Right” – Lisa Cholodenko & Stuart Blumberg
• “The King’s Speech” – David Seidler

Cel mai bun scenariu adaptat:
• “127 Hours” – Danny Boyle & Simon Beaufoy
• “The Social Network” – Aaron Sorkin
• “Toy Story 3” – Michael Arndt; John Lasseter, Andrew Stanton & Lee Unkrich
• “True Grit” – Joel Coen & Ethan Coen
• “Winter’s Bone” – Debra Granik & Anne Rosellini

Cel mai bun film străin:
• “Biutiful” Mexic
• “Dogtooth” Grecia
• “In a Better World” Danemarca
• “Incendies” Canada
• “Outside the Law (Hors-la-loi)” Algeria

Cea mai bună animaţie:
• “How to Train Your Dragon”
• “L’illusioniste (The Illusionist)”
• “Toy Story 3”

Cel mai bun film al anului:
• Black Swan
• The Fighter
• Inception
• The Kids Are All Right
• The King’s Speech
• 127 Hours
• The Social Network
• Toy Story 3
• True Grit
• Winter’s Bone

Lista completă a nominalizaţilor poate fi găsită aici. Iar aici poate fi urmărită conferinţa de presă (în variantă video) în cadrul căreia au fost anunţate nominalizările. Mai multe informaţii legate de modul în care Academia îşi defăşoară activitatea, de felul în care sunt alese filmele, pe ce criterii sunt alese, cum se votează şi cum sunt decişi câştigătorii, poţi afla aici.

Cât despre surprize, se poate spune că au fost destule, ca în fiecare an. Printre acestea se numără:

- “Biutiful” – Javier Bardem, nominalizat la cel mai bun actor în rol principal, limba vorbită de actor în film fiind spaniola.
- “L’illusioniste” – producţia franceză nominalizată la categoria lungmetraj animaţie, “învingând” mult mai cunoscutele “Despicable Me” şi “Tangled”.
- “Inception” – nici de această dată Christopher Nolan nu a fost luat în considerare pentru regie.
- “The Town” – deşi mare favorit al publicului, nu a fost nominalizat la categoria cel mai bun film, însă are o nominalizare, pentru rol secundar masculin – Jeremy Renner.
- “Winter’s Bone” – premiat anul trecut la festivalul de film Sundance, un alt preferat al criticilor, s-a ales cu 4 nominalizări: cel mai bun film al anului, cea mai bună actriţă în rol principal (Jennifer Lawrence), cel mai bun actor în rol secundar (John Hawkes) şi cel mai bun scenariu adaptat.

Ceremonia din seara zilei de 27 februarie va avea şi de această dată două co-gazde – James Franco şi Anne Hathaway – şi va fi difuzată live de către canalul american ABC. Aceasta va putea fi urmărită în direct şi la noi în ţară, pe HBO, pe data de 28 februarie, începând cu ora 3 a.m.

Ricky Gervais, gazda celei de a 68-a ediţii a Globurilor de Aur răspunde următoarei întrebări: Is there a topic off limits for your humor?

The Social Network, The Kids Are All Right, Toy Story 3, Hævnen, The Fighter, The King’s Speech, Black Swan, Barney’s Version, Boardwarlk Empire, Carlos, You Don’t Know Jack, Temple Grandin, Glee, The Big Bang Theory, The Big C, Sons of Anarchy, Burlesque, toate acestea au jucat roluri principale în gala de aseară a Globurilor de Aur bucurându-se de multe premii. Ricky Gervais s-a întors ca gazdă, iar acesta a fost monologul său de deschidere:

Ieri a fost ziua în care românul şi-a amintit de conceptul de patriotism (definit ca sentiment de dragoste şi devotament fată de patrie şi de popor, statornicit în decursul istoriei.) A fost ziua naţională a poporului român. Ăla harnic, ospitalier, viteaz, optimist şi mereu fascinant. Mulţi s-au simţit patrioţi, au postat imnuri pe facebook, au făcut urări României, şi au fost mândri că sunt români. Eu nu prea spre deloc, ca-ntotdeauna. Şi nu, nu sunt dintre cei care cred că e mai cool să spui că-ţi bagi picioarele în ea de ţară, ci pur şi simplu nu am motive să fiu inundat de mândrie patriotică. Decât foarte rar.
Ce nu merge, de ce sunt aşa de dezamăgit? O ştiţi şi voi. Dar mă gândesc că poate dacă am fi mai competitivi, aşa, ca occidentalii, aş fi mai patriot. Competitivitatea are multe aspecte pozitive, naşte ambiţie, determinare, devotament, încredere, curaj, creativitate, succes, vitalitate etc. Dar şi competitivitatea asta are aspectele ei negative. Ceva se declanşează în creierele noastre şi, la un moment dat, în loc să cooperăm, funcţionăm unul împotriva celuilalt. Dar cred totuşi că o doză bună de competitivitate ar fi utilă.
Nu sunt singurul căruia patriotismul şi sentimentul naţionalist i se declanşează odată cu competiţiile sportive în care sunt implicaţi români. Fotbalul reprezintă probabil cel mai important izvor de patriotism pentru majoritatea românului. Probabil e cea mai sigură şi mai rezistentă în timp modalitate de a simţi ataşament pentru naţiunea asta. Aşa, din când în când, indiferent dacă pierdem sau câştigăm. De acolo îmi iau şi eu doza minimă de patriotism. Am avut şansa să particip la un meci de fotbal al Naţionalei României, meciul împotriva Lituaniei, din campania de calificare pentru Mondialul din Africa de Sud. Meci de tristă amintire, am pierdut cu un ruşinos 0 – 3. Însă atmosfera de pe stadion, acele câteva minute în care tot stadionul e unit şi cântă imnul ţării de-ţi creşte pipota-n tine sunt cu adevărat speciale. Le-am trăit şi eu. Deci se poate, există potenţial. Hai România!

Mai jos puteţi citi alte câteva păreri pe tema patriotismului:

<<De ziua naţională fiecare voce publică se simte datoare cu o vorbă, de regulă, înălţătoare despre patrie. N-am această tentaţie elogiastică. Mi-am pierdut-o. Mi-am pierdut-o sub celălalt regim din cauze de exces. Excesul elogiastic al patriei, la pachet cu partidul, cu conducătorul iubit şi aşa mai departe. Din cauza exceselor epocii de aur cred că generaţia mea nu mai poate recupera autentic, adică firesc organic, sentimentul patriotic, dragostea de patrie. Aşadar, oricât de scandalos sună, nu-mi iubesc ţara. Sentimentul patriotic, dragostea de ţară. Nu-mi iubesc ţara. N-o iubesc, doar mă interesează foarte mult ce i se întâmplă. Mă interesează şi-mi şi pasă de ceea ce facem fiecare cu ea. În loc de elegii sau elogii patriotice, vă voi povesti cum, de fapt de ce am hotărât imediat după Revoluţie să mă apuc de gazetărie. (…) Deci nu-mi iubesc ţara, doar continuă să-mi pese de ce i se (şi ni se) întâmplă.>> – Sorin Faur (Radio Guerrilla)

<<Spre surprinderea multora, bănuiesc, declar că sunt patriot. Sigur, patria pe care o iubesc e una interioară, alcătuită şi din amintiri, senzaţii şi emoţii. Factura lor e unică.>> – Răzvan Rădulescu (Interviu din Academia Caţavencu)

<<Şi ca să nu închei totuşi într-o notă excesiv de pesimistă, aş vrea să citez şi un alt tip de intelectual, unul care poate rămîne lucid, echilibrat şi credibil şi căruia i-am acordat constant respectul meu. Se numeşte Teodor Baconsky, e ambasadorul României în Franţa, Andorra şi Monaco şi spune aşa în interviul acordat în Suplimentul de cultură Cristinei Hermeziu: „Deşi trăim un moment istoric excelent, suntem dezbinaţi, agresivi şi demotivaţi. Aştept enorm de la tânăra generaţie, singura care poate schimba atmosfera toxică din viaţa publică, pentru a reinventa plăcerea convieţuirii“. Eu, unul, sceptic de meserie, nu prea trag speranţe.>> – Alin Ionescu (Academia Caţavencu)

Şi nu uitaţi, democracy is not a spectator sport. Ce înseamnă acest lucru? Înseamnă că ea, democraţia, funcţionează doar atunci când toată lumea participă.

Vin sărbătorile, vin sărbătorile… bla bla. Şi, încet-încet, se apropie şi finalul anului. Pe lângă multe altele, sfârşitul de an aduce, inevitabil, bilanţuri şi topuri. Vă propun să aruncaţi o privire peste cele mai importante şi cele mai mişto 50 de invenţii ale anului 2010, toate din domeniul ştiinţei, tehnologiei şi artei:

The 50 Best Inventions of 2010

Se zice că noaptea aparţine poeţilor şi nebunilor. Precum tabloul este poem pentru ochi, poezia este muzica sufletului, este arta de a vorbi pentru a nu spune nimic, dar pentru a sugera totul, şi nu în ultimul rând poate fi o adevărată hrană spirituală. Sunt convins că nu de puţine ori realizăm că nu există destulă poezie în vieţile noastre. Priviţi, fiţi uimiţi şi totodată  inspiraţi de ceea ce o tânără poetă poate face, în ciuda dizabilităţilor ei. Aceasta este povestea/autobiografia extraordinară a unei fetiţe mici cu vise mari. Aşadar, v-o prezint pe Jemma Leech. Sau mai bine o las să se prezinte singură:

Sunt Jemma şi sunt nemuritoare!

Muzica este viaţa mea, iar viaţa mea este muzica. Bătăile inimii mele sunt asemenea unui portativ, cu crescendo-uri şi diminuendo-uri, puncte silenţioase şi glissando-uri care-ţi taie răsuflarea. Dar inima mea este un libret, cu o poezie încântătoare şi o rimă arhaică pe care nu le pot deluşi.

Totul a pornit de la o pereche foarte talentată de artişti, Carlo Rizzi şi John Caird, a căror producţie a lui Verdi, “Don Carlos”, a făcut ca răsuflarea mea să se oprească în mod răsunător în septembrie, anul trecut. De parcă întreaga mea existenţă aştepta acea întâlnire şi acea arie de operă. Într-o singură după-amiază ei mi-au arătat sensul vieţii. Toate forţele muzicale s-au reunit pentru a crea o experienţă minunată, doar pentru mine.

Muzica mă poartă la curtea regelui Filip, pe o alee din Verona sau în cele mai îndepărtate colţuri ale Universului, revenind apoi în Londra victoriană, Franţa pe timp de război sau în patria mea de astăzi. Chiar şi în întunericul nopţii, muzica mea radiază, străluceşte şi-mi luminează camera. Niciun sunet nu se aude, dar muzica răsună în mintea mea. Ziua poate fi obositoare, cu luminile ei zgomotoase care perturbă plăcerile simfonice ale minţii mele. Nici dacă aş fi în St. David’s Hall nu aş auzi o muzică mai frumoasă.

Uneori stau trează şi-mi notez pe un “pergament” gânduri pe care doar eu voi avea şansa de a le citi sau auzi vreodată. Concertul meu pentru fagot este multipremiat, iar criticii elogiază Simfonia mea în Si. Poate doar timpul va decide dacă productivitatea mea mozartiană este pentru posteritate sau va fi păstrată de un viitor arhivist. Dar, din moment ce eu sunt singurul judecător şi juriu în mintea mea, concluzia este evidentă (deşi nu neapărat!).

Cuvintele scrise reprezintă pentru mine lipiciul care ţine laolaltă aspectele existenţei mele. Fără cuvinte, toate s-ar prăbuşi în jurul meu, transformând lumina soarelui în cea mai întunecată noapte. Poezia îmi umple sufletul cu nuanţe încântătoare de fericire şi necaz.

Limbajul mi-e vopseaua, iar tastatura mi-e pensula. Cu ajutorul lor pictez tablouri interesante ale vieţii şi imagini pitoreşti ale viitorului. Dar care este viitorul meu?

Mulţi oameni nu-şi pot imagina cum poate exista un creier în acest trup. Ei văd un copil cu dizabilităţi ca pe o jucărie stricată, pe care e mai simplu să o arunci decât să o utilizezi în continuare pentru ceea ce încă mai poate face. Unii oameni se mulţumesc cu a se purta frumos cu trupul, presupunând că înăuntru zace mintea unui copil. Puţini oameni îşi imaginează că în interiorul carcasei mele fracturate se află un oraş întreg de oameni, cu artişti, muzicieni, politicieni, profesori, preoţi şi cosmonauţi, toţi concurând pentru un spaţiu de emisie pe Jemma FM.

Cum poţi, spun ei cu scepticism şi pe un ton discret, citi, scrie şi gândi ca un om normal?! Cu siguranţă e o născocire a mamei tale, şi ar trebui să se oprească.

Ştiţi ceva? Chiar am şi eu un creier şi o minte — imaginaţia lui Dahl, poezia lui Keats, dramele lui Shakespeare, muzica lui Verdi şi toată pasiunea acestora la un loc. O fi distrus trupul meu, dar operele mele au parte de premiere, iar filmele mele sunt câştigătoare de premii Oscar în fiecare noapte. Ei bine, cel puţin în mintea mea aşa e!

Carlo şi John pot vedea dincolo de scaunul cu rotile; ei pot vedea în sufletul meu permiţându-mi să încerc orice, oricât de mult ar ridiculiza oamenii încercările mele.

Nu promit să schimb lumea, dar probabil că muzica sau poezia mea o va face. Într-o bună zi.

Aşadar, Jemma Leech e o tânără poetă în vârstă de 12 ani, şi are un mare talent: scrie nişte poezii absolut incredibile. Ea are un mare handicap fizic, suferă de paralizie cerebrală, o boală incurabilă a creierului care-i limitează capacitatea de a efectua unele activităţi de bază şi de a se deplasa. Cu toate astea, a reuşit să ajungă un autor în toată puterea cuvântului. Autobiografia sa, intitulată “I am Jemma and I am immortal” vorbeşte despre ambiţiile sale în viaţă. Leech, care a crescut în Londra, scrie poezii, şi speră de asemenea să compună şi muzică într-o bună zi. Ea poate comunica doar prin intermediul unui computer. Una din poeziile sale premiate o puteţi citi aici.