Cin’ se-aseamănă

E-adevărat, frumuseţea deseori stă în diversitate şi originalitate. Dar şi asemănările, fie că e vorba de persoane, obiecte sau artă, joacă un rol important în viaţa noastră. Sunt fascinante asemănările fizice. Se zice că cin’ se-aseamană se-adună. E simplu, dacă te uiţi într-o oglindă îţi vezi reflexia. Mai multe oglinzi, mai multe reflexii, mai mulţi „tu”. De asemenea, cin’ se-aseamănă iese-n evidenţă. Vezi cazul gemenilor identici; bine, la asta contribuie şi părinţii care îi şi îmbracă la fel. „Cazul gemenilor identici” – parcă sună a titlu de film sau subiect de roman detectivesc… De asemenea, în industria cinematografică, mulţi actori/actriţe au dat lovitura sau au fost luaţi în considerare pe baza unei asemănări izbitoare. Deşi adevărat, nu e tocmai o reţetă a succesului, ci mai degrabă o rampă de lansare.

De câte ori ţi s-a spus că semeni cu nu ştiu care sau că aminteşti de mai ştiu eu cine? Ce reacţie ai avut? În majoritatea cazurilor ai fost curios dacă respectivul/respectiva are dreptate sau cât de mult se înşală. Situaţii de genul ăsta sunt de fapt un combustibil care ne alimentează deseori curiozitatea. E posibil ca atunci când auzi aşa ceva să doreşti instinctiv să verifici asemănarea, şi, de cele mai multe ori, să contrazici, ajungând-se chiar la o dezbatere distractivă. „Du-te bă, că nu seamănă!”. Şi neapărat se apelează la încă o opinie „zi şi tu, nu seamănă?”. Sau situaţii de genul „actorul/actriţa asta seamănă mult cu X-ulescu”, sau „actorul ăsta ar putea juca rolul unei anume personalităţi într-o producţie biografică”. Ca să dau un exemplu, eu mereu am considerat că Adam Sandler ar putea juca liniştit rolul lui Bob Dylan (vezi mecla lui în filmul Reign Over Me şi compar-o cu cea a lui Dylan). Până acum doar o singură dată am dat peste cineva care să creadă acelaşi lucru în privinţa celor doi, asta fiind într-un comentariu pe youtube.

Cel mai enervant mi se pare atunci când, mai mult decât senzaţia de déjà vu, percepi asemănarea dar nu reuşeşti să-i găseşti sursa/corespondentul. Şi te macină până dezlegi misterul. Intriguing!

Un nou-născut moşteneşte o mare parte din trăsăturile fizice ale părinţilor. O reacţie firească e să determini cu care din ei se-aseamănă mai mult. Sau poţi descoperi trăsături noi, moştenite probabil de la bunici sau străbunici. Sau provenite chiar de la poştaş, caz în care e posibil să păşeşti într-o zonă delicată, aşa că ai grijă ce spui.

Enfin. În cadrul emisiunii Watts de pe EuroSport, era o rubrică amuzantă în care ne erau prezentate asemănări izbitoare între diferite personalităţi, totul pe o muzică foarte inspirat aleasă. Pretty funny stuff. Până una-alta, vă invit să aruncaţi o privire pe următoarele două site-uri „de specialitate”:

In Mirror

Totally Looks Like

Anunțuri

2 Responses to Cin’ se-aseamănă

  1. mie toată lumea îmi spune că am maxilar hollywoodian

  2. beibi spune:

    I think I look like me :)) Or do I??

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: